Translate

miercuri, 3 iulie 2013

Efectele in timp ale chimioterapiei

          In urma cu cateva luni eram fericita ca am scapat de chimioterapie si ca cel putin pentru o perioada daca nu pentru totdeauna nu voi mai vedea un spital decat de la mare distanta.Vreau sa spun ca sunt foarte suparata,cu moralul oarecum cazut,dupa ce luna iunie de doua ori am fost internata.
Asa cum fusese planificat in luna Mai am plecat pe insula Samos cu fiica mea si unde timp de trei saptamani a fost totul perfect.Hotărâsem impreuna cu fiica mea sa locuim impreuna pe insula si ,in timp ce ea munceste ,sa ma bucur de soare si nisip pana ce voi fi suficient de pusa pe picioare pentru a-mi continua viata.Pe 4 iunie am mers sa imi fac niste analize generale la sange care au iesit din nou,ca si in februarie după prima chimioterapie de după operație, foarte proaste si asta la exact doua luni dupa ce am terminat chimioterapia.Cu alte cuvinte toate valorile importante erau scazute:hematocrit,leucocite, trombocite.Desigur am sunat oncologul care mi-a recomandat de urgenta internarea pentru a mi se face din nou transfuzie de sange.Spitalul de pe insula nu este pregatit pentru bolnavi ca mine,am fost si surprinsa ca aveau sange,este un spital pentru oameni care nu prea se imbolnavesc asa usor,asa ca mi-au bagat doua pungi de sange si dupa trei zile mi-au dat drumul.Vreau sa va spun ca ,pe tot parcursul istoriei mele, m-am simtit perfect in ciuda analizelor proaste.Dupa o saptamana de la iesirea din spital repet analizele si erau la fel de proaste.Vorbesc inca o data cu oncologul care imi recomanda sa ma deplasez la spital,unde mi-am facut in tot acest timp tratamentul, pentru mai multe investigatii.M-am dus,dupa o calatorie de 16 ore cu vaporul si alte 6 ore la volan,si din nou analize de sange ,internare,alte trei pungi de sange mi-au invadat venele,injectii pentru cresterea numarului leucocitelor.Insa motivul pentru care am ajuns acolo a fost de fapt de a mi se face analize la maduva osoasa si la os precum si o biopsie a acestora.
        Deoarece acelasi lucru mi s-a intamplat si in timp ce faceam chimioterapia dar de fiecare data organismul isi revenea acum dupa aproape trei luni de la ultima chimioterapie se pare ca nu mai vrea sau nu mai poate.Ceva din medicamentele date pentru distrugerea celulelor cancerigene mi-a distrus si celule din maduva spinarii.A fost parerea mea cu mult inainte ca doctorii sa mi-o dea pe a lor in mod neoficial.Pentru ca pana nu vor veni analizele nici ei nu stiu ce se intampla.
        Viata mea in ultimul an s-a derulat intr-un ritm haotic.Analize,internari pentru alte analize,chimioterapie,dureri,greturi.Am avut momente in care eram sigura ca ma doboara chimioterapia dar o continuam pentru ca nu aveam alternativa.Cei care spun ca se trateaza cancerul cu ierburi sau cu nu stiu ce diete trebuiau sa ma vada pe mine pe 25 iunie anul trecut cand m-am internat in spital cum aveam burta asa de mare ca au crezut ca trebuie sa nasc iar eu aveam burta plina de lichid de ascita.Pe internet daca vrei sa cauti gasesti foarte multe modalitati de a lupta impotriva cancerului dar,cum la mine tumorile s-au fosrmat in timp de 8 luni pana sa imi dea primele semne si atunci aproape ca m-au trimis in ultimul stadiu,ce dieta alegi?Ce reteta miraculoasa alegi cand aproape ca nu mai poti respira si ti se scoate lichidul din tine printr-o sonda???
        Am fost criticata de doctori pentru ca am renuntat la carne care,spun ei ,mi-era necesara.Au spus ca e vina mea sau ,ma rog,nu s-au exprimat chiar asa dar mi-au aratat ca nu e momentul sa devin vegetarian desi am cautat sa am o alimentatie cat mai echilibrata si ajutata de suplimente.
        Chimioterapia e singura soluție când cancerul este avansat si nu iti da timp sa alegi din milioanele de rețete de pe internet însă mie mi-a făcut si bine si rău.Dar noi,toți cei care facem chimioterapie cunoaștem si efectele adverse.Dar ...ce nu te omoară te întărește nu?
        Aștept acum rezultatele analizelor de măduvă și de os și sa încep un nou tratament.Cat de ușor sau cat de greu va fi nu voi putea ști decât într-o luna de acum încolo.Intre timp dacă ma lasă sângele voi merge sa mi se mai facă o transfuzie...
        Sper sa găsesc putere acolo unde am găsit si pana acum încât sa merg mai departe in lupta mea.
      

marți, 21 mai 2013

Ce urmeaza?

Pe 3 Mai 2013 am împlinit un an de când primul medic s-a uitat îngrijorat la mine si astfel am înțeles ca am cancer.Nu vreau sa retrăiesc momentul acela,însă,mai apoi,a urmat un an greu,foarte greu,in care am spus de multe ori ca terapia ma va ucide cu mult înainte ca însuși cancerul sa se desfășoare...Am terminat chimioterapia,sunt libera si pot spune ca, in prima mea lupta cu cancerul ,AM ÎNVINS !!!Pe 3,4 si 5 Aprilie 2013 am avut ultimele ședințe de chimioterapie si de atunci organismul meu se reface.In ultima mea discuție cu medicul oncolog mi-a spus ca nu poate sa spuna niciodată ca sunt vindecata 100%,dar asta o știam deja din miile de pagini citite despre posibilul viitor pe care il am.Într-o viata normala nu te gândești ca s-ar putea întâmpla ceva cu tine si asa si eu nu m-am gândit niciodată la moarte asa cum am făcut-o in ultimul an.Cei care ma cunosc stiu ca nu ma gândesc cu disperare la asta dar pot spune ca deși,fac tot ce este posibil pentru a ma trata,sunt pregătită si pentru ce este mai rău.
In anul ce tocmai a trecut am avut momente grele si foarte grele,am făcut si am zis multe,m-am schimbat fizic si psihic in sensul ca aproape nu ma recunosc ca si cum am încheiat o viata pentru a începe o alta,am terminat prietenii si am dezvoltat altele noi dar cel mai greu pentru mine a fost ca in acest an sa nu muncesc.In acest an am simțit cum se pune stigmatul asupra mea,cum prieteni care se considerau apropiați au refuzat sa ma mai vadă însa am întâlnit si legat prietenii cu oameni care nici măcar nu vedeau boala in mine.O tânără din România cu care obișnuiam sa merg la plaja si cu care am locuit timp de 2 săptămâni ii spunea fiicei mele ca nu poate sa ma mai vadă pentru ca ii amintesc de fostul ei logodnic care murise bolnav de cancer.Niciunul dintre prietenii greci nu mi-a întors spatele,mie sau fiicei mele,au fost cu mine in spitale,m-au călăuzit pe holurile acestora si au vorbit cu medici pentru mine sau mai bine zis in locul meu.S-au ocupat de hărții si de toată birocrația care este si in spitalele grecești.M-au făcut sa ma simt într-un mediu sigur,prietenos si le mulțumesc pentru asta.M-au susținut prietenii din tara, au crezut in mine si in tăria mea de a lupta,dar,in primul rand,am crezut eu in mine mai mult decât oricine altcineva.Nu in ultimul rand au fost copiii mei.Sincer va spun ca dacă nu ar fi fost ei nu ar fi fost nici o lupta,nu ar fi existat nici o motivație,iar cei care au copii știu si înțeleg asta.Ei sunt cei care mi-au dat puterea si taria de a lupta.Am fost la pământ,la modul cel mai propriu si m-am ridicat,e posibil sa ajung din nou acolo,nimeni nu știe asta,dar nu ma voi da bătută niciodată.Voi lupta cu fiecare fir de par ce îmi va mai rămâne pana ce voi învinge iarăși.Asta este prietena voastră.Va salut din nou din iubita mea Grecie!!!Acum ma pregătesc sa merg in spatele casei din Samos,unde locuiesc acum, pentru o scurta baie in mare alături de scumpul meu Sasha,un jack russel terrier.Voi rămâne aici pe tot timpul verii si o voi considera ca pe o vacanta binemeritata înainte de a începe din nou munca.Va mai dau vesti noi in Septembrie după ce ma voi întâlni cu oncologul.O vara minunata sa aveți !!!

marți, 19 martie 2013

Schimbarea stilului de viata

Am fost trasa de urechi pentru ca nu am mai scris de suficient de mult timp si asta pe buna dreptate dar ca sa ma justific voi spune ca sunt in plina cercetare.
Dupa ce in zilele de 5,6 si 7 Martie am avut ședințe de chimioterapie am stat pentru o perioada foarte cuminte in casa chinuindu-ma puțin cu grețurile ca efect al chimioterapiei dar si cu teama ca nu cumva sa-mi scadă iarăși leucocitele si trombocitele din sânge si astfel sa ma întorc iarăși in spital.De data aceasta doctorul oncolog mi-a împărțit porția de “otrăvuri”in trei zile pentru a-i fi mai ușor organismului meu sa le suporte.Pe 27,28 si 29 Martie voi avea ultimele ședințe…Doamne ajuta sa fie si ultimele !!!
Am știut de la început,încă de la primele ședințe de chimioterapie ca acest tratament nu va fi de ajuns decât din punctul de vedere al medicilor nu si al meu pentru ca stiu ca ceva nu fost bine,ceva a mers prost,ceva poate ca am făcut greșit,poate ca nu m-am oprit la timp din fumat si in consecință modificările pe care le-am făcut in stilul meu de viata nu sunt suficiente si trebuie sa mai lucrez la el.Anul trecut după a patra ședință de chimioterapie am trecut pe un regim vegan pe care l-am suportat doar doua săptămâni după care am rămas pana in momentul operației pe regim vegetarian.Nu a fost greu pentru mine si mi-a făcut placere sa explorez minunata bucătărie vegetariana .Dupa doar doua săptămâni deja ma simțeam mai bine fizic,prinsesem putere sa ma mișc,sa ma ridic din pat si chiar sa gătesc singura ,fără ajutor.Reamintesc ca vara trecuta chimioterapia m-a lăsat efectiv la pat ,fără putere si in mari dureri ale articulațiilor si oaselor încât uneori nu aveam nici măcar suficienta putere sa duc lingura cu mâncare pana la gura.Dupa operație am fost nevoita sa mănânc din nou carne altfel riscam sa mănânc doar orez si cartofi fierți in spital.Spitalele de aici au mâncare buna as putea spune ,dacă ești pe un regim normal dar eu mai eram trecuta si pe un regim diabetic pentru ca într-o zi avusesem glicemia ridicata,îmi scăzuse hematocritul la 22 ,mi s-au făcut transfuzii de sânge ,nu aveai voie cu mâncare de acasă asa ca s-a dus cu bucătăria vegetariana.Am mâncat tot ce mi se dădea in spital ca sa ma refac pentru ca știam ca voi intra din nou într-un sir de ședințe de chimioterapie.Acum ma simt deja pregătită sa devin din nou vegetariana dar nu oricum pentru ca de doua săptămâni am descoperit si de atunci savurez bucătăria vegetariana indiana.Vreau sa va spun ca e foarte gustoasa,e destul de greu sa te desparți de ceea ce ai prin dulapuri si sa le înlocuiești cu produse si condimente mult mai sănătoase,însă merita.Mâncarea cu accente occidentale cu care eram obișnuită o adaptez acum stilului oriental indian si încerc noi rețete indiene.E ceva care îmi umple timpul si stomacul  in mod plăcut.Si asta nu este tot.Am făcut pe de alta parte liste cu alimente pro si contra cancer care ma vor ajuta in noul stil de viata pe care il voi duce după încheierea chimioterapiei.
Toate acestea si cu menținerea tonusului ridicat sunt convinsa ca îmi vor ajuta pe viitor .Gânduri bune si de sănătate din Grecia !!!

sâmbătă, 16 februarie 2013

La un pas de a pierde o lupta

           Când duci lupta cu un inamic puternic asa cum este cancerul scoți artileria grea și în cazul asta vorbim de chimioterapie.Anul trecut din momentul în care am început chimioterapia am căzut efectiv la pat și pe timpul celor trei luni și jumătate, interval în care am făcut sase ședințe, am avut dureri cumplite ale articulațiilor care efectiv m-au abandonat în asa fel încât nu le-am mai putut folosi și astfel ca sa ma așez în pat practic cădeam în el,nu ma puteam schimba de haine,spala sau manca iar după 4-5 pași trebuia sa ma odihnesc.Un alt tip de suferință au fost durerile oaselor care doar cine le-a avut știe despre ce vorbesc și în final m-a abandonat musculatura cu durerile ei și nu am găsit nici un medicament care sa îmi amelioreze măcar puțin din infernul prin care treceam.Când duci lupta cu un inamic puternic ai și daune colaterale.Pe vremea aceea spuneam ca probabil chimioterapia va face mai multe daune decât cancerul.
           Insă mulțumesc lui Dumnezeu am trecut peste acea perioada și iată-ma după prima ședință de chimioterapie din turul al doilea ca sa zic asa.Aveam o pauza de trei luni de la ultima chimioterapie și amintirile erau suficient de proaspete încât sa fiu speriata însă doctorul mi-a spus ca mi-a schimbat medicamentele asa ca am presupus ca noua terapie va fi mai ușor de suportat și asa a și fost timp de zece zile după care brusc am făcut febra și am mers la spital.La nici o ora după internare mi se făcea transfuzie de sânge și de trombocite.Febra era cea mai mica problema a mea dar a fost avertismentul ca ceva nu era în regula cu mine.La început medicul de la internări mi-a spus doar ca leucocitele se apropie de 0 și hematocritul era 27.Cu transfuziile de sânge și anumite injecții pentru creșterea nivelului leucocitelor s-a salvat situația într-o oarecare măsură dar problema rămânea starea trombocitelor care de la 150 de mii cat ar fi fost nivelul minim eu aveam undeva la 12 mii.Cu toate ca mi s-a făcut în mai multe rânduri transfuzii de trombocite nu s-a reușit creșterea lor la mai mult de 52 de mii.Deși astăzi am fost externata mai mult datorita stresului pe care îl aveam de a fi în spital trebuie sa fac alte analize peste 2 zile și dacă trombocitele sunt din nou în scădere voi merge înapoi la spital.Orice sângerare gingivala sau nazala,orice pata roșie pe corp este iarăși un semnal de alarma și un motiv sa ma întorc din nou în spital.Am fost internata timp de 8 zile și deși eu nu m-am simțit rău în tot acest timp,când m-am externat astăzi ,doctorul care mi-a semnat hârtiile de externare fiind și cel cel care îmi lua sânge în fiecare dimineață pentru analize și ma ținea la curent cu evoluția stării de sănătate mi-a spus ca puteam sa mor având în vedere situația în care am fost.Abia acum am înțeles cu adevărat prin ce am trecut și cat de aproape am fost de a pierde o lupta.In încercarea de a distruge celulele cancerigene ramase poate după extragerea tumorilor tratamentul îmi otrăvește acum sângele și pe mine și deși sunt tânără și nu am mai fost pana acum niciodată bolnava aceasta otrava ma îngenunchează uneori,e greu,ma doare și plâng uneori,dar când ma ridic sunt din nou gata de lupta și cu cu cancerul și cu efectele cumplite ale chimioterapiei.
          Seara trecuta mi s-a povestit de o femeie de 48 de ani care, în urma cu aproape 30 de ani, având aceleași simptome ca și mine și același diagnostic ,datorita unor probleme întâmpinate la internarea în același spital în care acum ma tratez,a renunțat sa facă vreun tratament și desigur ca după opt luni de zile a murit.Am suferit când am auzit povestea și m-a întristat sa vad ca sunt oameni care renunță atât de ușor la viata.Desigur ca nu e ușor,sunt conștientă ca e posibil ca tot ceea ce fac sa nu fie suficient dar nu voi abandona lupta chiar dacă mai primesc vreo lovitura pentru ca doresc sa îmi continui viata,sa ma bucur de ea,de copiii mei,vreau sa îmi cunosc nepoții atunci când voi fi binecuvântată cu ei și sa le povestesc ce părinți minunați au.

luni, 4 februarie 2013

ZIUA MONDIALA A LUPTEI IMPOTRIVA CANCERULUI

Potrivit oncologilor factorii de mediu extern și modul de viata pe care il ducem reprezinta principala cauza a îmbolnăvirii noastre.Cel mai important rol in tratarea cancerului il are depistarea precoce.Daca multe dintre neoplasmele maligne cunoscute au anumite simtome la cancerul ovarian simtomatologia este inexistenta sau poate fi usor confundata cu orice altceva.Se spune ca acest tip de cancer nu poate fi prevenit.Se pare ca cei mai importanti factori de risc sunt antecedentele familiare apoi poate fi vorba de o mutatie a genelor BRCA 1 si 2.
     Anual peste trei milioane de europeni sunt diagnosticați cu cancer.
În anul 2008 cancerul a cauzat 7,7 milioane de decese la nivel mondial, iar 1,5 milioane dintre acestea au fost provocate de infecții care ar fi putut fi prevenite sau tratate. Un raport al Agenției Internaționale pentru Studiul Cancerului (IARC) - agenție a Organizației Mondiale a Sănătății – arată că, în 2030 vor ajunge să moara de cancer circa 13,2 milioane de oameni în fiecare an – aproape de două ori mai mulți decât în 2008.
În SUA, cancerul ucide aproximativ 1.500 de oameni pe zi și este a doua cea mai răspândită boală, după afecțiunile de inimă. În România, ultimele statistici monitorizau 420.000 de bolnavi, iar anual sunt diagnosticate alte 95.000‑96.000 de persoane, din care peste jumătate ‑ în fază incurabilă.
       În întreaga lume, astăzi, este marcată Ziua mondială de luptă împotriva cancerului. Scopul principal al acestei zile este de a spori nivelul de informare a populației despre una din cele mai complicate maladii a contemporaneitatii şi sensibilizarea opiniei publice în vederea profilaxiei, depistării la timp şi tratării cancerului.

duminică, 3 februarie 2013

Povestea mea in lupta cu cancerul

 
            Totul a început în urma cu aproape noua luni când ,fiind în România și mergând la un control de rutina,ginecologul mi-a spus,alarmat,ca am o problema grava și ca trebuie sa merg la spital pentru mai multe investigații.Știți cum a fost?Ma simțeam foarte bine atât fizic cat și psihic.Viata mea era împlinită,copiii crescuseră,eram cu toții împrăștiați în lume dar țineam legătura zilnic unii cu alții.Atunci,în momentul acela al vieții mele,am respirat adânc și am urmat instrucțiunile medicului specialist și am mers la spital cu intenția de a fi internata pentru mai multe investigații.Doamna doctor care s-a prezentat într-un târziu consultându-mă sumar mi-a spus ca totul este in regula,sa nu îmi fac griji inutile pentru ca doctorul care m-a trimis la ea nu știe despre ce vorbește,e un nebun ca m-a trimis la spital când eu sunt asa de sănătoasă.Mi-a dat o rețetă cu niște picături și ...următorul,va rog.Am fost fericita,in extaz,toate grijile mele au trecut si pur si simplu am uitat ,a doua zi am plecat spre Grecia,tara unde trăiesc de 4 ani și care îmi este cu adevărat ca un al doilea cămin iar acum e pentru mine ca o a doua șansă la viata.Au trecut încă trei săptămâni timp în care am intrat în rutina de aici cu munca,plimbări și plaja de cate ori aveam ocazia pana când au început cu adevărat problemele.Au inceput drumurile la spital pentru investigatii apoi la alte spitale mai mari mai de specialitate pana cand a fost dat verdictul:cancer.
           Cancer e un simplu cuvânt,îl iei ,îl răsucești ,îl analizezi și nu-ți da decât un lucru:ceva imposibil sa ți se întâmple ție,ceva de care ai auzit,ai întâlnit,ti-au murit dragi ție dar știi ca nu are cum,nu are cum sa te atingă,nu?Ai făcut toate eforturile,ți-ai schimbat viata,stilul de viata,de alimentație,te-ai lăsat de fumat,alergi,mergi la sala de gimnastica,inflorești la exterior și te trezești ca te macină pe interior asa ceva?Nu încercați sa înțelegeți ce simte cineva când i se spune ca are cancer.E imposibil sa înțelegeți.Acesta este și motivul pentru care nu i-am spus tatălui meu ca are cancer.Mi-a fost teama ca nu va mai lupta pentru viata lui dacă ar ști ca nu mai are nici o șansă,pentru ca după medici nu mai avea asa ca rost avea sa îl supăr mai rău?Deci când am aflat ce se întâmplă după starea de soc am început sa plâng gândindu-mă cum sa le spun copiilor mei.Daca as fi avut de ales i-as fi ținut departe de povestea asta,as fi vrut sa o înfrunt singura doar pentru a nu suferi și ei alături de mine.dar am niște copii minunați și care m-au întărit,mi-au dat putere în încercarea mea,în lupta mea.Fiica mea e cu mine,ea are grija de mine,e atât de puternica,de stăpână pe sine dar doar eu știu ca pe dinăuntru nu e decât un copil speriat care suferă pentru mine iar fiul meu ma ajuta de la distanta cu toate cuvintele lui frumoase si toată iubirea lui.
             Am fost diagnosticata cu cancer ovarian în stadiul trei.Am început tratamentul în luna iulie 2012 constând în chimioterapie la spitalul universitar din Ioannina din Grecia.In luna noiembrie am fost operata și din nou am început o noua serie de chimioterapie.
             Nu vreau sa va povestesc cat de greu a fost,cat de dureros e sa faci chimioterapie,pentru asta sunt sute de pagini pe internet,vreau sa va spun ca tot ce mi s-a întâmplat,toată experienta aceasta prin care trec, m-a schimbat foarte mult,m-a făcut sa vad oamenii și lucrurile altfel sa prețuiesc viata în mod diferit și sa o fac mai frumoasa prețuind din plin fiecare clipa,moment,zi.Vreau sa mulțumesc celor putini dintre prietenii mei care au știut și m-au susținut si prietenilor mei de aici din Grecia care au fost minunați iar medicii adevărați profesioniști.
              De aceea,dragii mei prieteni,asa cum spune Joan Baez: Nu poți alege cum sa mori însă poți alege cum sa trăiești!!!! Va iubesc!!!

Insignă Facebook

Lista mea de bloguri